Renumita revistă „Journal of Intelligence History”[1], publicație oficială a International Intelligence History Association (IIHA), ne prezintă în numărul 1 (volumul 17) din ianuarie 2018 următoarele articole: British military intelligence in aid of the civil power in England and Wales, semnat de Jon Moran; The sensitivity of SIGINT: Sir Alfred Ewing̕s lecture on room 40 in 1927, semnat de Rhodri Jeffrey-Jones; The Konnov/Mikhailov/Bakourskii espionage crises of July-August 1947 and Vyshinskii note on Raoul Wallenberg, semnat de Johan Matz; Japanese intelligence and covert operations: a strategic evaluation of Fujiwara Kikan in the invasion of Malaya and Singapore, 1941-1942, sub semnătura lui Adam Leong Kok Wey; Politicising intelligence: what went wrong with the UK and US assessments on Iraqi WMD în 2002, semnat de Giovanni Coletta, și The Gatekeepers: film, television series, and book review, semnat de Eyal Pascovich.
Prin urmare, titluri incitante și autori consacrați care îndeamnă la cunoașterea și aprofundarea unor evenimente istorice la care au contribuit din plin și serviciile de informații.
Fără intenția de a desconsidera importanța unuia sau a altuia dintre articolele menționate, atragem atenția în mod deosebit asupra celui semnat de Jon Moran, intitulat: British military intelligence in aid of the civil power in England and Wales. De ce? Deoarece, aici, autorul încearcă să descifreze începuturile colaborării informative desfășurate între armata britanică și instituțiile civil-administrative ale statului, la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XX-lea, ceea ce constituie un demers care lipsește în istoriografia serviciilor de informații din România. Potrivit lui Jon Moran, pentru a înțelege deplin constituirea structurilor moderne de intelligence trebuie acordată mai multă importanță rolului jucat în trecut de către reprezentanții autorităților civile locale, adică a primarilor, prefecților, subprefecților, notarilor, milițiilor etc., deoarece acești funcționari și magistrați locali erau erau pricipalii garanți ai ordinii publice și, totodată, primii depozitari ai informațiilor ce interesau siguranța statului.
Pentru reconstituirea mecanismul prin care se adunau informațiile privind siguranța statului, Jon Moran îndeamnă la studierea cu atenție a cadrului legal al vremii care reglementa adunările publice și modul de intervenție a structurilor de forță în caz de dezordine socială, răzmerițe, mișcări anarhiste, răscoale, greve, atentate etc. Una din remarcile autorului este că britanicii nu au avut o organizație militară care să adune informații sistematic și permanent, acest lucru fiind făcut pentru prima dată de către organele locale ale intelligence-ul civil.
Așadar, cu speranța că interesul pentru acest număr din Journal of Intelligence History a fost deja stârnit, vă dorim lectură plăcută …
[1] Routledge Taylor &Francis Group